Biserica „Sfânta Treime” și „Sfântul Ierarh Nicolae”, Istria, jud. Constanța

360° Galerie


Situată în nord-estul județului Constanța, pe malul vestic al lacului Sinoe, comuna Istria înglobează doar două localități, satul omonim și satul Nuntași. Localitatea a fost înființată, potrivit tradiției, în secolul al XVIII-lea, de otomani, aici așezându-se în primul sfert al secolului următor o comunitate bulgară, devenită majoritară. Odată cu descoperirea cetății Histria, cea mai veche dintre coloniile grecilor din Milet, stabilită pe malul apusean al Mării Negre în veacul al VII-lea î.Chr., denumirea inițială, Cara-Nasuf, de origine turcească, a fost schimbată în Istria, fiind preluat numele cetății. Descoperirea vestigiilor arheologice spectaculoase a căror cercetare sistematică a început în anul 1914 au determinat toponimia locului.
Biserica ortodoxă din Istria, singura existentă în comună, este de altfel și singura atestată istoric. Ea a fost construită între anii 1857 și 1860 de comunitatea bulgarilor din Cara-Nasuf în vremea administrației Imperiului Otoman, respectând condițiile de construire restrictive impuse de autoritățile turcești. Ea se caracteriza prin: regim de înălțime redus, ceea ce a determinat semi-îngroparea ei, lipsa turlelor și a clopotelor, caracteristici arhitecturale austere dar echilibrate, proporția redusă a elementelor artistice specifice creștinismului ortodox, respectiv pictură murală, existentă doar în proscomidie și în firida cu icoana de hram de pe fațada de vest.
Biserica a fost construită din zidărie portantă din piatră, adusă, conform tradiției, din cetatea din apropiere, la vremea respectivă încă nerelevată științific. În lipsa cupolelor, pentru rezolvarea problemei acusticii tot tradiția spune că ar fi fost înzidite un număr mare de amfore, provenind din același loc, cu funcție de oale de rezonanță. Lăcașul este de plan bazilical cu șiruri de stâlpi interiori din lemn, care sprijină grinzile longitudinale ale tavanului. Naosul are două abside laterale semicirculare de mici dimensiuni. Fațadele sunt lise, însă latura de vest are o compoziție interesantă, cu timpanul modelat la partea superioară în forma a trei arce care unesc pantele acoperișului. Pridvorul are șase deschideri terminate în arce semicirculare dintre care una reprezintă intrarea. Deasupra acesteia, median, sunt prevăzute două firide suprapuse, conținând icoana pictată a Sf. Ierarh Nicolae și piatra de pisanie, flancate de două ferestre care contribuie la luminarea cafasului.
Congresul de Pace de la Berlin care a încheiat războiul ruso-turc din 1877-1878 a consfințit recunoașterea independenței de stat a României, retrocedarea către Rusia țaristă a celor trei județe din sudul Basarabiei – Cahul, Ismail și Bolgrad -, care fuseseră restituite Moldovei prin tratatul de Pace de la Paris din anul 1856, precum și retrocedarea către România a Dobrogei, Deltei Dunării și insulei Șerpilor, cu excepția Cadrilaterului. Între anii 1913 și 1940, Cadrilaterul a intrat în componența României însă Tratatul dintre România și Bulgaria, semnat în anul 1940, care reglementa raporturile dintre cele două state și consfințea definitiv linia frontierei de sud-est, statua cedarea Cadrilaterului către Bulgaria și realizarea unui schimb de populație pe criterii etnice din Dobrogea și Cadrilater. Cu această ocazie, familiile bulgare locuitoare în Istria, populație majoritară la acea dată, s-au stabilit în județele Durostor și Caliacra, comuna fiind colonizată în schimb de etnici români.

Adresa: Strada bisricii, Istria 907155, Romania

Coordonate:

DESPRE NOI

Open hand Foundation Republica Bulgaria, Regiunea Pleven, Pleven, str. Vasil Levski, 185, etaj #5, Oficiul nr. 14

E-mail: open.hand.foundation01@gmail.com

Președinte: Domnul Hristo Taslakov

www.interregrobg.eu

Continutul acestui site nu reprezintă in mod necesar poziția oficiala a Uniunii Europene. Iniţiatorii site-ului sunt singurii responsabili de informaţiile prezentate în site.