Biserica „Sfântul Nicolae”, Constanța, România

360° Galerie

După Războiul de Independență și trecerea Dobrogei sub regim românesc în anul 1878, populația creștină bulgară din acest teritoriu a intrat sub jurisdicția ecleziastică română, iar autoritățile au încurajat de la început construcția de biserici și învățământul în comunitățile bulgare.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația bulgară din Constanța locuia preponderent în partea sud-estică a orașului, lângă cartierul turcesc unde, pe strada Maior Șonțu, avea o biserică considerată pe atunci „neîncăpătoare și șubredă”. În anii 1879-1880, între primărie și președintele comunității bulgare s-a purtat o bogată corespondență prin care autoritatea locală recunoștea cererea legitimă a etnicilor bulgari și făcea promisiunea că le va fi cedat un teren pentru a-și construi biserica și școala, în perspectiva extinderii orașului. Dar lucrurile au trenat, deși în anul 1895 colonia bulgară obținuse autorizația de a-și construi o biserică, apăruseră neînțelegeri asupra terenului pe care urma să fie construcția. Locul ales de bulgari, fostul cimitir turcesc, ar fi fost în imediata apropiere a Catedralei orașului și Episcopia Dunării de Jos a motivat dezacordul prin lipsa de canonicitate a amplasării alăturat a două biserici de același rit. Fruntașii bulgari au continuat demersurile și în anul 1898 au comunicat hotărârea de a construi lăcașul pe vechiul teren de pe strada Maior Șonțu, pentru care au prezentat și actele de proprietate ale comunității. Astfel, la 10 octombrie 1898 serviciul tehnic al primăriei a emis autorizația de construcție și, conform documentelor vremii, în anul 1907 clădirea bisericii bulgare și pictura ei erau terminate. Probabil și construcția școlii era încheiată în aceeași perioadă, căci în anul 1911 se solicita deja extinderea ei.
În anul 1940, după cedarea Cadrilaterului și în urma realizării schimbului de populație, biserica Sfântul Nicolae a fost transferată Bisericii Ortodoxe Române. Cu acest prilej, pictura a fost refăcută și inscripțiile transcrise în limba română.
Biserica se desfășoară potrivit unui plan în cruce, având absidele laterale drepte, puțin ieșite în rezalit, și absida altarului poligonală la exterior. Compartimentarea bisericii este cea canonică, cu pridvor, pronaos, naos și altar. Între pridvor, care este deschis și pronaos se află un spațiu intermediar, surmontat de două turle simetrice, de dimensiuni ușor reduse față de turla Patrocrator care încununează naosul.
Influențele stilistice care se remarcă la fosta biserică bulgară din Constanța provin din arhitectura ecleziastică bizantină și din cea românească veche, tratate în maniera specifică sfârșitului de secol XIX. Din repertoriul elementelor românești fac parte arcatura trilobată de la pridvor, separarea fațadelor în registre prin brâu median, succesiunea de firide din partea superioară a fațadelor. Folosirea mijloacelor de expresie bizantină se evidențiază îndeosebi la absidele laterale și baza turlei mari, prin transpunerea la exterior a formelor acoperirii interioare, precum și prin utilizarea cu predilecție a diferite arcaturi caracteristice stilului.
Pictura actuală este de dată mai recentă, realizată în timpul Patriarhului Teoctist (1986-2007), care este reprezentat pe fațada de vest a pronaosului, alături de Arhiepiscopul Lucian al Tomisului (1990-2004).

Adresa: Strada Maior Gheorghe Șonțu, Constanța, Romania

Coordonatele:

DESPRE NOI

Open hand Foundation Republica Bulgaria, Regiunea Pleven, Pleven, str. Vasil Levski, 185, etaj #5, Oficiul nr. 14

E-mail: open.hand.foundation01@gmail.com

Președinte: Domnul Hristo Taslakov

www.interregrobg.eu

Continutul acestui site nu reprezintă in mod necesar poziția oficiala a Uniunii Europene. Iniţiatorii site-ului sunt singurii responsabili de informaţiile prezentate în site.