360° Galerie
În sec. IV, în timpul domniei lui Constantin cel Mare (306-337), când centrul de greutate al Imperiului Roman se mutase în Bizanț, cel mai potrivit loc de trecere a Dunării era în dreptul cetăților Oescus de pe malul stâng și Sucidava de pe malul drept al fluviului. Drumul armatelor romane de la Constantinopol în nordul Dunării, pentru operațiile militare împotriva sciților sau în încercările de recucerire a Daciei Traiane, trecea prin pasurile din munții Balcani, urma valea Iskerului și peste Dunăre, urmărea pe valea Oltului, până dincolo de munții Carpați. Ruinele podului construit de împăratul Constantin până în anul 328, se află astăzi între localitățile Ghighen din Bulgaria și Celei din România. Dar după câteva decenii de funcționare podul era distrus, astfel că în expedițiile imperiale din anii 367-369 împotriva goților el nu a mai putut fi utilizat.
Cele mai importante surse documentare sunt opere ale unor autori din epoca romană târzie și cronicari bizantini din sec. VII și XI-XII, toți preocupați de domnia lui Constantin, primul împărat creștin. Aurelius Victor, istoric din a doua jumătate a sec. IV, notează că în contextul campaniilor militare imperiale de la Dunărea de Jos, împăratul „a construit un pod de piatră peste Dunăre, a clădit castre și castele în numeroase locuri potrivite”, fapt întărit de un cronograf din același secol, care indică și data sigură, cel puțin a inaugurării lui, ca fiind anul 328, probabil luna iulie. Cronicarii bizantini, în compilațiile lor târzii preiau evenimentul, dar spun în plus că „în acel an Constantin cel Cuvios, trecând Dunărea, a construit acolo un pod de piatră și a învins pe sciți”. Cum arăta impozanta construcție? În lipsa oricăror indicii contemporane podului, reconstituirea arhitecturii sale, din care până azi s-a păstrat ruina portalului de nord și fragmente submerse din pilele de piatră, este posibilă prin cumularea datelor arheologice obținute în peste un secol de cercetări pe teren și subacvatice și prin analogie cu podul lui Traian de la Turnu Severin, construit de Apolodor din Damasc.
Portalul, care deținea și rol de pilă, dotat cu creneluri și camere cu deschideri de observare și guri de tragere și probabil decorat cu statui, era situată pe o platformă de piatră dreptunghiulară, flancată în părțile laterale de picioare de zidărie ce susțineau bolta. Zidăria prezenta în interior un emplecton de piatră neregulată și în exterior era placată cu blocuri de calcar finisate. În acest punct tablierul de lemn se afla la înălțimea de 10 m, exact diferența față de terasa Dunării. Spre nord, tablierul podului era rezemat pe un picior de zidărie și pe piloni de lemn. Spre sud, trei pile de piatră, îmbrăcate în blocuri fasonate, au fost descoperite de scafandri în canalul navigabil al fluviului. Între aceste pile puternice picioarele podului erau construite din piloni mari de lemn. De asemenea din lemn erau balustradele și bolțile ce uneau picioarele podului. În ceea ce privește tehnica de construcție a pilelor, metoda folosită a necesitat abaterea apelor Dunării. Materialele de construcție, piatra și lemnul masiv au fost aduse de pe malul bulgar, unde funcționau nenumărate cariere de calcar și creșteau păduri nesfârșite de stejar și conifere.
Vestigiile rămase din podul lui Constantin cel Mare de la Celei trebuie privite în relația inseparabilă de complexul de monumente romano-bizantine: așezarea civilă, cetatea cu incinta de apărare, turnurile și curtinele și drumul strategic care lega Sucidava de capitala provinciei, Romula-Malva.
Adresa: Cartier Celei, Corabia, Romania
Coordonatele:
