Mănăstirea Vodița

360° Galeri


Vestigiile suprapuse ale Mănăstirii vechi Vodița, acoperite în mare măsură de sedimentele secolelor, au fost dezvăluite și studiate prin cercetările arheologice întreprinse în cursul secolului XX. Denumite convențional Vodița I și Vodița II, acestea sunt situate geografic pe valea râului Vodița, la aproximativ 1 km de vărsarea în Dunăre, și administrativ în localitatea Vârciorova, mun. Drobeta Turnu-Severin, județul Mehedinți. Ruinele aparțin mănăstirii organizate de călugărul sârb Nicodim – cunoscut ulterior drept Sfântul Nicodim de la Tismana (1340-1406) – cu încuviințarea și ajutorul voievodului Țării Românești, Vladislav I (Vlaicu-Vodă, 1364-cca. 1377), în cel de-al treilea pătrar al secolului al XIV-lea. Prima ctitorie voievodală din Țara Românească, Mănăstirea Vodița a fost totodată și prima ctitorie a călugărului sârb în spațiul românesc de la nord de Dunăre, unde a reorganizat viața monahală după rânduielile spiritualității isihaste de la Muntele Athos.
Prima biserică, de mici dimensiuni, a fost construită între anii 1370 și 1374 și descrie un plan triconc, fără turlă pe naos, fiind considerată primul exemplu al acestui tip structural de pe teritoriul țării noastre. Reconstruită la scurtă vreme, probabil în primii ani ai secolului următor, Vodița II se evidențiază mai amplă, de plan triconc însă cu pilaștrii adosați colțurilor absidelor laterale, peste care a fost ridicată o turlă. Acest sistem constructiv, catalogat drept „sârbesc”, în fapt derivă dintr-o structură de catolicon athonit și a fost pus în legătură cu creații ale școlii de arhitectură de pe valea Moravei din a doua jumătate a sec. al XIV-lea. Biserica Vodița II a mai dăinuit până spre sfârșitul secolului al XV-lea când a căzut din nou în ruină. A fost refăcută în a doua jumătate a sec. al XVII-lea de boierul Cornea Brăiloiu pentru a fi părăsită definitiv în prima jumătate a veacului următor.
Misiunea Sfântului Nicodim de la Tismana în teritoriile românești s-a desfășurat pe tărâm religios și cultural. Alături de organizarea primului așezământ mănăstiresc cenobitic la sud de Carpați, Vodița, pe lângă care a ctitorit și alte mănăstiri în Oltenia, acesta a caligrafiat, în redactare sârbească, și miniat un Tetraevangheliar slavon, în anii 1404-1405. Născut probabil la Prilepac, în Serbia, în apropiere de Novo Brdo, din tată valah și mamă sârboaică, s-a dedicat un timp vieții monastice la Muntele Athos, centrul spiritualității ortodoxe. Reîntors în Serbia, a început activitatea ctitoricească și tradiția îi atribuie construirea mănăstirii de la Vratna și a celei de la Manastirita, situată în regiunea Craina, astăzi Serbia. Cel din urmă așezământ se afla la data construirii, pe teritoriul Țaratului de Vidin (1356-1396), formațiune politico-militară bulgară de scurtă durată condusă de Ivan Strațimir. Motivele trecerii monahului la nord de Dunăre au fost puse pe seama unei vremelnice ocupări a Țaratului de Vidin de către regele Ludovic cel Mare al Ungariei, însoțită de o puternică acțiune de catolicizare.
Starețul de la Tismana este cunoscut și prin legăturile cu Patriarhul bulgar Eftimie de Târnovo (aprox. 1320-1402), cu care a purtat o interesantă corespondență pe teme de doctrină și practică isihastă, păstrată parțial.
Vestigiile medievale de la Vodița au fost declarate monument istoric de importanță națională și sunt o mărturie palpabilă a influențelor religioase, artistice și culturale care plasează istoria medievală a României în context regional, contribuind la trecutul comun pe care îl împărtășește cu țările învecinate la sud de Dunăre.

Adresa: Code plus: PFFQ+QG Ilovița, Romania

Coordonate:

DESPRE NOI

Open hand Foundation Republica Bulgaria, Regiunea Pleven, Pleven, str. Vasil Levski, 185, etaj #5, Oficiul nr. 14

E-mail: open.hand.foundation01@gmail.com

Președinte: Domnul Hristo Taslakov

www.interregrobg.eu

Continutul acestui site nu reprezintă in mod necesar poziția oficiala a Uniunii Europene. Iniţiatorii site-ului sunt singurii responsabili de informaţiile prezentate în site.